Ritualurile apar în multe forme diferite și sunt practicate în culturi din întreaga lume, dar de ce au devenit ele o parte atât de importantă a vieților noastre relatează jurnaliștii de la
Când antropologulBronislaw Malinowski a vizitat Insulele Trobriand din Papua Noua Guinee, la începutul secolului al XX-lea, a observat pregătirile elaborate pe care pescarii le făceau înainte de a pleca pe mare. Ei își vopseau cu grijă canoele în negru, roșu și alb, rostind incantații în timp ce făceau acest lucru. Ambarcațiunea era lovită cu bețe de lemn, prova era colorată cu ocru roșu, iar membrii echipajului își împodobeau brațele cu scoici.
Malinowski a consemnat o listă lungă de ceremonii și ritualuri pe care insularii le practicau înainte de a se aventura în largul mării. Însă, atunci când pescarii ieșeau în laguna calmă din apropiere, nu foloseau aceste ritualuri. Malinowski a concluzionat că ritualurile „magice” practicate de insulari reprezentau o modalitate de a face față forței imprevizibile a Oceanului Pacific.
Antropologi de mai târziu au observat că și pescarii din alte părți ale lumii — precum cei care practică pescuitul în largul Golfului Texas sau căpitanii de bărci de pescuit în derivă din East Anglia, Marea Britanie — erau predispuși la superstiții și ritualuri care îi ajutau să facă față incertitudinii și pericolelor profesiei lor.
Totuși, dovezile indică existența ritualurilor cu mult înainte de secolul al XX-lea. Unul dintre cele mai vechi exemple de practică ritualică umană este considerată a fi o sculptură reprezentând un piton într-o peșteră din Botswana, în Africa de Sud, datată de aproximativ 70.000 de ani.
În peșteră au fost descoperite mii de vârfuri de suliță din piatră, despre care se crede că au fost arse într-un ritual, inclusiv unele sculptate cu mare grijă din piatră roșie adusă de la sute de kilometri depărtare. Arheologii care au făcut descoperirea consideră că distrugerea acestor vârfuri de suliță făcea parte din sacrificii ritualice dedicate pitonului.
Dar de ce sunt folosite ritualurile de atât de mult timp?
Un ritual este definit de psihologi drept„o succesiune prestabilită de acțiuni simbolice, adesea caracterizate prin formalitate și repetitivitate, care nu au un scop instrumental direct” .
Cercetările identifică trei elemente ale unui ritual. În primul rând, el constă în comportamente care se desfășoară într-o succesiune fixă — unul după altul — și sunt caracterizate prin formalitate și repetiție. În al doilea rând, aceste comportamente au o semnificație simbolică, iar în al treilea rând, comportamentele ritualizate nu au, în general, un scop util evident.
Ritualurile apar surprinzător de des în viața noastră de zi cu zi. Se crede că ne formăm ritualurile pe baza valorilor noastre. De exemplu, persoanele cu valori creștine își botează copiii ca simbol al renașterii spirituale.
Dar ritualurile merg mai departe decât simplul fapt de a ne ajuta să ne trăim valorile. Ele ne pot face, de asemenea, mai puțin anxioși.
Practicile ritualice pot ajuta la aducerea unui anumit grad de predictibilitate într-un viitor incert. Ele conving creierul nostru de existența unei constante și a unei previzibilități, deoarece„ritualurile acționează ca un tampon împotriva incertitudinii și anxietății ”, potrivit oamenilor de știință.
Studiile arată că efectul ritualurilor de reducere a anxietății se poate aplica aproape oricărei activități desfășurate sub presiune. Într-un experiment amuzant, cercetătorii le-au cerut participanților să realizeze o sarcină care provoca anxietate: să cânteDon’t Stop Believing (a trupei rock Journey) în fața unor necunoscuți. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: unui grup i s-a cerut să îndeplinească mai întâi un ritual (care includea, de exemplu, presărarea de sare peste niște desene realizate de ei). Celălalt grup a primit instrucțiuni despre momentul interpretării și a fost lăsat să stea liniștit.
Ritmul cardiac al participanților, nivelul de anxietate resimțit și modul în care au interpretat cântecul au fost măsurate pentru a determina nivelul de anxietate. „Participanții care au realizat ritualul au cântat mai bine, au avut ritmuri cardiace semnificativ mai scăzute și au declarat că se simt mai puțin anxioși decât participanții care nu au efectuat ritualul ”, spuneFrancesca Gino , șefa unității de negociere, organizații și piețe de la Harvard Business School și coautoare a studiului.
Într-un alt studiu realizat pe 75 de femei hinduse din Mauritius, anxietatea a fost declanșată în rândul participantelor cerându-li-se să pregătească un discurs pentru a fi evaluat de experți. Toate participantele au fost echipate cu monitoare de ritm cardiac și li s-a cerut să completeze chestionare la începutul și la finalul experimentului. Unele dintre participante au fost trimise la un templu local pentru a îndeplini ritualuri înainte de a completa al doilea chestionar, în timp ce celorlalte li s-a cerut să stea și să se relaxeze.
Niveluri similare de anxietate au fost raportate de ambele grupuri în primul chestionar. Însă, după cel de-al doilea chestionar, nivelurile de anxietate raportate de participantele care au efectuat ritualurile au fost mai scăzute. Măsurătorile ritmului cardiac au confirmat, de asemenea, că participantele care au realizat acțiuni ritualice prezentau un nivel fiziologic mai redus de anxietate.
Psihologii sportivi susțin, de asemenea, că ritualurile dinaintea performanței pot aduce beneficii sportivilor, precum o execuție mai bună și o posibilă reducere a anxietății.
Rafael Nadal, câștigător a 20 de titluri de Grand Slam la simplu, are, se pare, aproape la fel de multe ritualuri — 19 — pe care le folosește înaintea fiecărui meci. În autobiografia sa din 2012,Rafa: My Story , Nadal explică faptul că ritualurile sale sunt „un mod de a mă plasa în meci, de a-mi ordona împrejurimile astfel încât să corespundă ordinii pe care o caut în mintea mea.”
În mod interesant, tipul ritualului nu pare să influențeze reducerea anxietății. Gino adaugă că„chiar și ritualurile simple pot fi extrem de eficiente ”. Cercetările sugerează, în mod paradoxal, că ritualurile care implică durere, rănire sau traumă ar putea oferi un anumit avantaj psihologic celor care le practică. De exemplu, persoanele care merg pe cărbuni încinși au raportat un nivel mai ridicat de fericire după ce au participat la această încercare ritualică.
Există, de asemenea, unele indicii că ritualurile ne pot ajuta să facem față unora dintre cele mai dificile perioade ale vieții noastre, cum ar fi momentele de doliu.
Ritualurile de la sfârșitul vieții pot crea legături mai puternice între persoana aflată pe moarte și cei dragi. Într-un studiu din 2014, cercetătorii au descoperit că nivelul de doliu era mai scăzut în rândul participanților care practicau ritualuri personale, cum ar fi spălarea mașinii persoanei decedate în fiecare săptămână. Atunci când experimentăm o pierdere, simțim adesea și o pierdere a controlului, așa că nu este surprinzător că ritualurile sunt folosite pentru a crea o anumită aparență de ordine și pentru a recăpăta controlul.
Însă beneficiile ritualurilor depășesc și nivelul individual – ele sunt evidente și la nivelul grupurilor de oameni.
Comportamentul ritualic poate îmbunătăți coeziunea socială atunci când este practicat colectiv. „Existența rețelelor sociale a fost frecvent asociată cu starea de bine, iar ritualurile – întâlnirile frecvente în grup – sunt considerate deosebit de eficiente în facilitarea acestor rețele”, spune Valerie van Mulukom, psiholog la Universitatea Coventry din Marea Britanie și coautoare a unui studiu despre efectul ritualurilor seculare asupra legăturilor sociale.
Ritualurile de grup indică faptul că membrii au idei asemănătoare și împărtășesc anumite valori, ceea ce creează un climat de încredere. De exemplu, scandările ritualice îi fac pe suporterii de fotbal să se simtă conectați între ei. Iar pentru cântăreața și compozitoarea Beyoncé, rostirea unei rugăciuni în cerc, împreună cu întreaga echipă, este o „practică spirituală” care duce la o interpretare perfectă.
„După participarea la ritualuri de grup, mulți indivizi declară că simt o legătură mai puternică cu ceilalți, uneori chiar și atunci când doar observă un ritual ”, spune Johannes Karl, doctorand la Victoria University of Wellington din Noua Zeelandă, care a studiat modul în care ritualurile influențează legăturile sociale și sănătatea.
Cercetările realizate de van Mulukom asupra ritualurilor religioase din Brazilia și Marea Britanie au arătat că participarea la ritualuri crește pragul de toleranță la durere și capacitatea de a experimenta emoții pozitive, ceea ce intensifică legăturile sociale în cadrul grupului. Însă coeziunea socială nu este limitată doar la ritualurile religioase.„Am constatat că acest efect apare atât în ritualurile religioase, cât și în cele seculare”, adaugă van Mulukom.
Cu toate numeroasele lor beneficii, ritualurile au însă și unele dezavantaje.
În cazul grupurilor, dovezile sugerează că ritualurile pot stimula părtinirea între grupuri. De exemplu, într-un studiu în care unor grupuri de copii li s-au oferit pungi cu sfoară și mărgele, s-a observat că aceia care participaseră la ritualuri colective petreceau mai mult timp arătând materialele lor membrilor din propriul grup care participaseră la ritualuri, decât copiilor care nu aparțineau grupului.
Mai îngrijorător este faptul că unele practici ritualice de grup, precum— ceremoniile de inițiere crude întâlnite în unele grupuri studențești sau în armată — sunt extrem de dăunătoare. Hazing-ul implică adesea umilirea și degradarea celor inițiați și, în cazuri rare, a dus chiar la moarte. Cercetările privind prevenirea acestor practici au arătat că este necesar un angajament pentru schimbare culturală pentru a combate acest tip de ritual de grup dăunător.
În ansamblu, cercetările sugerează că, fie ele informale, seculare, individuale sau practicate în grup, ritualurile pot avea un efect pozitiv asupra stării noastre de bine. Având în vedere că ritualurile au proprietăți de reducere a stresului, Gino ne sfătuiește să „adoptăm ritualuri înainte de performanță în situațiile stresante din viața noastră, poate înainte de a susține o prezentare la serviciu, de a da un examen sau de a avea o conversație dificilă ”.
La fel ca în cazul pescarilor din Insulele Trobriand, ele ne pot ajuta să ne pregătim pentru mările agitate care ne așteaptă.
Articolul original poate fi citit
Sursa: https://www.monitorulbt.ro/caleidoscop/2026/03/16/puterea-surprinzatoare-a-ritualurilor-zilnice/