În ultimii ani s-a vorbit mult despre scăderea capacității noastre de concentrare, a memoriei și chiar a abilității de a ne localiza pe o hartă, dar discutăm mai puțin despre atrofierea imaginației noastre, scrie El Pais .
„Este foarte ușor să nu vorbim despre asta, pentru că ne considerăm cu toții capabili să imaginăm. Este în fundal, ca aerul – presupui că va fi întotdeauna acolo”, spune Begoña Quesada, jurnalistă și autoare a cărții în limba spaniolă „En defensa de la imaginación” (În apărarea imaginației).
Un alt factor este că, spre deosebire de memorie (care poate fi măsurată, de exemplu, prin numărarea datelor pe care cineva le poate reține) sau atenție (numărul de pagini consecutive dintr-o carte pe care cineva le poate citi), nu este ușor să măsori empiric starea imaginației unei persoane. Totuși, este posibil să analizăm imaginația în spațiul creativ.
În 2011, un studiu la The College of William & Mary a analizat rezultatele a 300.000 de teste Torrance de Gândire Creativă și a concluzionat că această abilitate umană particulară scăzuse din 1990 încoace.
Pana noastră creativă a fost comentată și în publicații precum The New York Times , care notează că la Hollywood domină filmele de tip „remake”, „sequel” sau „prequel”, în detrimentul unor povești noi originale.
Consumăm, de asemenea, tot mai multe produse „pre-imaginate” de alții. Un studiu realizat în Spania de către ElectronicsHub a constatat că oamenii petrec aproape 35% din viața lor cotidiană uitându-se la un ecran. Asta înseamnă aproape șase ore.
În acest interval de timp, nu e mare nevoie de imaginație. Videoclipurile scurte, rapide și extrem de vizuale necesită doar atenția pasivă, fără nevoia de a completa, proiecta sau susține o imagine mentală proprie. Contrastul este unul puternic dacă este să comparăm situația cu lectura unei cărți sau cu statul în liniște, în absența totală a stimulării.
Consecințele atrofierii imaginației variază de la asfixia creativă generalizată, la dependența de stimuli exteriori pentru a activa mintea, și chiar la declinul empatiei, avertizează El Pais.
Quesada amintește în unul din capitolele cărții sale că creierul este un organ extrem de adaptabil, care se transformă prin folosirea, dar și prin lipsa de folosire a diferitelor zone ale sale. Ea amintește în carte și de psihologul Gary Small, care a studiat lobul frontal – locul memoriei, imaginației și raționamentului complex.
Cercetările lui Small și ale altora au demonstrat că utilizarea repetată a ecranelor lasă această parte a creierului părăsită, ca interiorul unei case abandonate, ruginit și prăfuit.
Quesada a declarat pentru El Pais că și-a dat seama cât de importantă este imaginația în timpul pandemiei de COVID-19, urmărindu-și copiii. „A trebuit să fim oameni foarte creativi pentru a rămâne în contact cu cei aflați departe sau pentru a ne ține copiii ocupați încă o oră”, și-a amintit ea.
A fost impresionată, de asemenea, de pericolul care amenință imaginația când a văzut cum relația copiilor săi cu școala și prietenii devenise complet digitală. „M-am gândit că, dacă materia primă a imaginației, realitatea pe care o percepem, depinde tot mai mult de tehnologie, însăși imaginația, așa cum o înțelegem astăzi, se schimbă. Ba chiar, este amenințată”, a subliniat aceasta.
Printre altele, maturitatea este adesea asociată cu momentul în care copiii încetează să își mai imagineze că o armată de monștri îi urmărește în curtea școlii sau că o mână de nisip este o marfă valoroasă. Realitatea devine omogenizată și încetează să mai fie modelată de imaginație. În multe cazuri, acest moment apare prea devreme dacă copiii înlocuiesc jocul imaginativ cu timpul constant petrecut în fața ecranului.
Mattel, compania din spatele păpușii Barbie, a semnat în iulie anul trecut un acord cu OpenAI pentru a crea un produs. Deși nu au fost furnizate detalii suplimentare despre proiectul comun, El Pais consideră că este logic să ne așteptăm ca, în curând, copiii să poată conversa cu ChatGPT prin intermediul unei păpuși Barbie.
Sursa https://www.hotnews.ro