Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul este pomenit în calendarul ortodox din 2026, fiind recunoscut pentru statornicia sa în credință și pentru curajul de a apăra cinstirea sfintelor icoane în vremuri de prigoană.
Acesta a trăit în perioada împăratului Constantin al V-lea Copronim, când Biserica era tulburată de mișcarea iconoclastă, o erezie care refuza cinstirea icoanelor și impunea distrugerea lor.
Viața Sfântului Iacob a fost marcată de aspre nevoințe, post și rugăciune, dar și de persecuții severe pentru refuzul de a renunța la credință.
El a fost episcop al cetății Anchialos și a suferit chinuri, izgoniri și întemnițări pentru că nu a acceptat să declare că sfintele icoane sunt idoli.
În ciuda presiunilor, Sfântul Iacob a rămas ferm în apărarea credinței, alegând să se retragă în singurătatea muntelui Olimp din Bitinia, unde a continuat să fie un sprijin spiritual pentru cei care îl căutau.
Potrivit surselor bisericești, el a fost prieten și părinte duhovnicesc pentru alți sfinți ai vremii, iar biografii menționează că a trăit până la vârsta de 120 de ani, fiind cunoscut pentru darul facerii de minuni.