A fost odată… A fost odată ca niciodată când Bulgaria era subiect de glume proste, dar și de consolare pentru români. Da, e drept, nu o ducem noi prea grozav, dar suntem înaintea Bulgariei. Mai erau și acele glume din categoria „nu te supăra bulgare c-avem mai multă mâncare”. Era frumos, ce să mai, să știm că nu eram chiar coada-cozilor. Noroc cu Bulgaria.
Ei bine, acele zile minunate s-au dus și nu o să mai revină. Țara pe care românii au folosit-o ani la rând ca reper suprem al glumelor cu inferioritate regională, țara despre care nord dunărenii au spus până la obsesie, dar și cu infinită satisfacție „e mai săracă, noi suntem altceva” nu mai există, pe când „altceva” e încă aici și se traduce prin infrastructură deficitară, turism care produce din ce în ce mai puțin, o economie tot mai precară și lista poate continua. Mai pe scurt, „altceva”, adică tot aia.
În timp ce România încă scuipă în sân la ideea trecerii la euro, Bulgaria a făcut și pasul ăsta. A strâns din dinți, a făcut reforme cu rezultate pozitive, a tăiat de unde trebuie și acum bifează rezultate adevărate, mult mai vizibile decât rezultatele noastre care există, dar sunt de găsit mai ales în comunicate oficiale și promisiuni cu termen de valabilitate infinit. Mâine o să fie bine, nu astăzi. E dificil de ignorat realizarea vecinilor din sud și anume trecerea la Euro, chestie pe care politicienii români au transformat-o în poveste de speriat copiii. Vai, dacă trecem la Euro știți ce se întâmplă? Ce să se întâmple? Uite că Bulgaria a trecut la Euro și țara încă nu a dispărut, nu au explodat prețurile și nici economia nu s-a dus naibii. Ba, din contră, indicatorii economici se mișcă. Nu perfect, dar se mișcă, iar traiectoria este ascendentă. Efectele pozitive sunt deja vizibile.
România rămâne deocamdată la leu. Monedă tradițională, dar cu aceeași valoare de piață ca seriozitatea guvernanților. O monedă vulnerabilă la deciziile politice interne, inflația locală, șocurile regionale și speculațiile investitorilor. Euro ar reduce volatilitatea, s-ar elimina riscul valutar, iar protecția în crizele economice ar fi mai consistentă. Adoptarea Euro ne-ar scuti de conversia leu-euro, firmele n-ar mai pierde bani din cauza cursului valutar și a comisioanelor, turismul ar deveni mai simplu – iată o formulă prin care poate fi revigorat, iar prețurile ar fi mai ușor de comparat cu Europa. Mda, cred că asta nu le convine ăstora de la butoane, să știe românul exact care e diferența dintre Europa și România, nu de alta, dar în momentul de față e greu cu matematica.
Economia ar avea de câștigat deoarece țara ar deveni mai atractivă, mai competitivă și mai puțin riscantă. Guvernul nu ar mai trebui să cheltuiască miliarde pentru menținerea artificială a cursului – ne place sau nu, cam asta se întâmplă cu costurile de rigoare. Împrumuturile externe ne-ar costa mai puțin, la fel și cele pentru persoane fizice și juridice. România plătește dobânzi mai mari pentru că leul este considerat monedă riscantă. Spre deosebire de leu, Euro nu poate fi printat la comanda guvernanților, iar controlul monetar strict din zona Euro are ca rezultat inflație moderată, nu ce se întâmplă la noi.
Dacă eram trecuți la Euro am fi economisit miliarde, dar nu s-a vrut. Evident, trecerea la Euro nu înseamnă că vom trăi imediat mai bine, dar ar reduce haosul și ar aduce stabilitate, ar tăia din cheltuieli – și nu doar din cele care vin la pachet cu schimbul valutar – ar crește investițiile, iar pe termen lung beneficiile ar depăși dezavantajele. Pentru că există și niscaiva dezavantaje printre care merită amintite reformele dure. Da, tocmai de reforme dure avem parte, doar că fără finalitate pozitivă.
Bulgarii și-au asumat ce era de asumat și acum ne privesc de sus. La ei turismul merge, nu e o glumă proastă, investițiile vin și fără lobby. Pentru că România mai stă puțin deoarece „nu e momentul”, „nu e oportun”, „nu e cadrul”, „nu e consens” și tot așa. Adevărul e simplu și usturător. Bulgaria s-a mișcat în direcția potrivită în timp ce România este campioană la neînceput, la amânat și la rămas în urmă. E o tradiție națională păstrată cu sfințenie. Așa, ca chestie, și Albania se mișcă destul de bine…
Sursa: https://www.monitorulbt.ro/editorial/2026/04/07/s-a-intors-gluma-ciprian-mitoceanu/