După şase săptămâni de post, suntem în Săptămâna Patimilor, când au loc şi impresionantele slujbe ale Deniilor.
„Este o perioadă în care ne aducem aminte despre jertfa Mântuitorului şi despre patimile Lui, de tot ceea ce a suferit Mântuitorul pentru noi şi pentru mântuirea noastră, culminând cu jertfa de pe Cruce. Săptămâna Patimilor este o perioadă în care plângem pentru patimile Mântuitorului, dar şi pentru patimile noastre”, afirmă preotul Liviu Florariu, parohul Bisericii „Sfânta Ecaterina” din cartierul Bucovina al municipiului Botoşani.
Slujba Deniilor se ţine în fiecare seară a săptămânii, începând de duminică, potrivit Sfintei Scripturi.
În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului nostru Iisus Hristos.
Iosif, preînchipuirea lui Hristos
În cadrul Denie de luni aflăm că „De azi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele, este luat ca preînchipuire a Domnului Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui a fost înşelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor l-au vândut lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului, că n-a voit să săvârşească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a căpătat temniţă grea şi lanţuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfăţişat faraonului şi a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului a fost cunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat un om mare prin înţelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale”.
Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Şi Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelaşi neam cu el, a fost vândut de ucenicul lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-se de acolo prin El Însuşi împărăteşte peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de Taină, dându-se pe El Însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu Trupul Lui cel purtător de viaţă.
Pilda smochinului care s-a uscat
În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dumnezeieştii evanghelişti Matei şi Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpari în Ierusalim această minune. Marcu spune: «Iar a doua zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: «Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac».
Sinagoga iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat şi legea de la ei şi i-a făcut cu totul netrebnici. Dar dacă cineva ar întreba: «Pentru ce oare un pom neînsufleţit s-a uscat prin blestem dacă n-a greşit cu nimic?». Stăpânul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut să arate asupra oamenilor că poate face rău. Ca să convingă deci poporul cel nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un bun nu vrea să-Şi arate puterea Sa de a pedepsi vreun om, ci cu ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare.
De Luni începe şi curăţirea caselor
Din Sfânta şi Marea Luni începe şi curăţirea caselor şi a gospodăriilor. Preoţii spun însă că totul trebuie să se facă cu măsură şi să nu uităm să mergem la slujbele Deniilor.
„Important este să ne pregătim şi pentru întâlnirea cu Hristos cel Înviat. Deci facem şi curăţirea caselor şi a trupului, dar şi a sufletului nostru, şi asta se face prin post în Săptămâna Patimilor, însoţit de rugăciune, şi mai ales iertarea aproapelui, pentru ca şi Domnul Nostru Iisus Hristos să ne ierte nouă păcatele noastre”, mai spune preotul Liviu Florariu.