Intrăm în Săptămâna Mare apăsați de griji. Pentru multe familii, această perioadă nu mai este doar una a pregătirilor tradiționale, ci un moment de ajustare atentă a cheltuielilor. Se vede la achiziții, consumul general a scăzut cu peste un sfert față de anul trecut, oamenii își fac calcule și se uită îndelung la coșul de cumpărături înainte de a ajunge la casă. Nu e panică, dar nici vremea chiolhanurilor pantagruelice din anii trecuți.
Multe firme anunță concedieri sau reorganizări, celelalte trag de ele ca să reziste într-un mediu extrem de ostil: costuri mari la energie, finanțare scumpă, taxe mai mari și multă incertitudine. Cei din administrație așteaptă și ei cu emoție restructurările anunțate. Pensionarii întind de fiecare leu sau se împrumută, fiindcă ajutorul guvernamental promis pentru Paști îl vor primi abia în a doua jumătate a lunii mai.
Economia nu dă semne de criză imediată, nu sunt turbulențe majore. Dar stabilitatea asta este întreținută cu greu. După mai multe licitații ratate, Ministerul Finanțelor a reușit să împrumute de pe piața internă câteva sute de milioane de lei pentru un an, la un randament mediu de 6,4%. În paralel, Banca Națională a României a intervenit în luna martie cu peste un miliard de euro pentru a ține cursul stabil și a evita mișcări bruște. Finanțarea există dar costă, iar stabilitatea nu e gratuită. Se plătește, fie direct, fie indirect. Noroc că rezerva țării este consistentă, peste 67 miliarde euro, după spusele unuia dintre vicepreședinții BNR.
În economia reală, lucrurile sunt mai puțin spectaculoase, dar la fel de importante. De exemplu, România produce mai multă benzină decât consumă, fiindcă au repornit rafinăriile, dar importă motorină, adevăratul combustibil pentru transporturi, agricultură și industrie. Pare un detaliu tehnic, o știre la „și altele” dar nu e. Înseamnă dependență de zonele de conflict tocmai în domeniile în care economia chiar se mișcă zi de zi. Orice variație de preț sau de disponibilitate se duce rapid în costuri, apoi în prețuri și imediat în buzunarul consumatorului.
Agricultura, la rândul ei, simte puternic această presiune. Fermierii se confruntă cu costuri mari, cu variații brutale de preț la tot ceea ce intră – combustibil, semințe, îngrășăminte, furaje etc. – și cu un grad mare de incertitudine. Acum, de când Azomureș a întrerupt producția de îngrășăminte, depindem de importuri – care mai mult nu vin decât să ajungă pe câmp. Agricultura nu mai e doar sectorul ăla tradițional, care ne scotea mereu din necaz, a devenit ramură industrială, total dependentă de energie și mecanizare. Este deja un indicator sensibil al stării economiei. Când în ferme apar tensiuni, ele se propagă repede în prețuri și în comportamentul de consum.
Pe acest fundal, o criză de guvern după Paște nu ar fi doar un episod politic intern ci un semnal extern cu consecințe imediate: degradarea rating-ului de țară. Fondurile europene, singurul motor real de creștere în acest an, se absorb cu instituții funcționale, nu cu guverne interimare, nu cu un PSD care se ține de ședințe regionale în care să decidă cum să facă să rămână la guvernare dar să nu achite costul electoral, nu cu bugete blocate de AUR la CCR și nu cu o Justiție care dă rateuri răsunătoare. Investitorii nu așteaptă să se limpezească apele ci, pur și simplu, pleacă.
Ne-am descurcat și în situații mai grele. De data asta, marja de eroare a politicului e mai mică iar constrângerile sunt mult mai mari. Din fericire, mecanismele care susțin politica monetară, cursul de schimb și finanțarea deficitului, se încăpățânează să funcționeze. România menține un echilibru fragil, chiar dacă e tot mai costisitor. Stabilitatea noastră nu este rezultatul întâmplării ci al unor intervenții continue și a sprijinului Europei. Cred că trebuie să ne obișnuim cu gândul că așa vom evolua cel puțin încă un an.
Sursa: https://www.monitorulbt.ro/editorial/2026/04/06/echilibru-pe-datorie-virgil-cosma-jurnalist/