Adriana Săftoiu crede că e nevoie de alte generații în politică, dar nu se referă doar la vârstă. Dacă ai 25 de ani nu e o garanție că ești bun parlamentar, spune Adriana Săftoiu într-un dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu.
-Cum se poate ieși din criza actuală, a întrebat Ionuț Vulpescu ?
-Cu alte generații, a răspuns Adriana Săftoiu . Dar, aici nu aș vrea să facem o confuzie. Pentru că tu sau oricine ar putea să ne aducă un contraargument: „Doamna dragă, în 2004, probabil că a fost Parlamentul care s-a înnoit cel mai mult.” Dacă bine îmi amintesc eu, a fost Parlamentul cu peste 80% parlamentari noi. Parlamentul se înnoiește la fiecare mandat cu peste 50% și vârsta devine din ce în ce mai mică! Cât despre vârstă, eu am ceva rezerve, pentru că nu înseamnă că dacă ai 25 de ani, e o garanție că vei fi un bun parlamentar, ba din contră, totuși, parlamentarismul presupune foarte multe lucruri, nu doar să stai într-o bancă și să ridici mâna.
I.V.: Și un tip de experiență, mai cu seamă în munca în comisii.
A.S.: Experiența vine odată cu anii. E destul de greu să spui că la 25 de ani ai nu știu ce experiență de viață. Mie îmi place să o mai bagatelizez, să mai și enervez generația tânără de parlamentari, zicând că nu sunt în stare să își facă curat în propriul dulap, și vor să facă curat în propria țară. Deci, când spun noua generație nu înseamnă neapărat una de 25 de ani, poate fi și una de 40 de ani, adică oameni care să vină cu o altă viziune despre ce înseamnă progresul. Și acuma iarăși or să zică unii: „progresiștii, USR-iștii”. Cum a ajuns progresismul în halul acesta, un cuvânt atât de peiorativ și de combătut? Dar totuși, până la urmă, despre asta vorbim, despre cineva care să vină cu un alt tip de viziune, că eu nu neg aici nevoia de ierarhie, de autoritate, de persoană care conduce instituția și care dă viziunea, care dă direcția, ba ar fi un dezastru, că asta înțeleg printr-un ministru, printr-un prim-ministru, printr-un președinte de țară.
I.V.: Un om cu o viziune!
A.S.: Oameni cu viziune, cu autoritate, ca ne reprezintă, care ne dau direcția, și care se înconjoară de oameni care știu să genereze lucruri. Nu ierarhia e o problemă, ci modul în care te raportezi la ierarhie. Vezi tu, pe de o parte, uneori îmi e teamă că în România, și generațiile care studiază în afară, care vin cu experiența de afară în România, odată ce intră pe teritoriul românesc, parcă iau un virus. E ca SARSCOV, se ia repede, repede, și nu mai scapi de el. Pentru că, unii dintre ei, repet, te uiți în CV-urile lor, la școala lor, și văd că odată întorși acasă nu e o garanție că se vor schimba, sau că nu vor raporta politica din aceeași perspectivă.
Liste sau uninominale? „Uninominalul te lega de glie”
I.V.: Ai fost parlamentar, ai un jurnal de campanie, după experiența uninominalului, din 2008, când ai candidat în Prahova, la Urlați. E o diferență între tipul acesta de alegere, uninominală, și votul pe liste, cum ai perceput asta?
A.S.: Să știi că da, cel puțin la nivelul meu, da. Uninominalul îi face și pe oameni să fie mult mai conștienți. Știu că e discutat și disputat, dar la modul practic, oamenii sunt mult mai conștienți de cei pe care îi reprezintă, în momentul în care e uninominal. Când ești pe listă, e cumva la grămadă, și nici relația ta ulterioară nu e la fel de puternică, cu zona aia. Deputat de Neamț. Ditamai județul Neamț, de Botoșani, de Suceava. Județe, înțelegi? Timiș, Prahova…un județ imens. Când spui deputat de Prahova, eu nu știu dacă poți, într-adevăr, să bați tot județul ăla. Uninominalul te lega foarte mult. Și acum sunt foarte mândră de perioada aceea. Și astăzi sunt oameni din comunele din zona Urlațiului, care îmi spun, și mă bucură lucrul acesta, că am fost unul dintre parlamentarii care a făcut lucruri foarte concrete, care și acum, când te duci, ele există, sunt acolo, se văd, sunt palpabile. Deci uninominalul te lega de glie. A avut niște defecte, dar a mers dintr-o parte în alta. De la un uninominal care avea părțile bune, după experiența asta, am renunțat la e și ne-am întors la cel pe liste care, după mine, sunt alcătuite chiar în funcție de cheremul unora.
În campanie, mergem obsesiv către publicul taliban
I.V.: Avem nici nu mai știu câte canale de știri…
A.S.: În care politicienii vorbesc mai mult decât experții. Că e medicină, că e Canalul Bâstroe, ce vrei tu, politicianul nostru le știe pe toate, le spune pe toate, experții noștri… nu sunt. Eu când spun experți mă refer la oamenii care lucrează în domeniile respective, care asta fac. Știi? Și atunci da, pentru că politicul vinde atât de mult.
O să spui: dacă vinde, înseamnă că și publicul vrea. Acesta e un cerc vicios, după părerea mea. Depinde cum îl crești și cum îl educi. Dacă te-ai încăpățâna să scoți un pic oamenii politici de pe ecrane și să îi duci acolo unde ar trebui să fie, în Parlament, serios, uită-te câți politicieni sunt la televizor, în perioada în care ar trebui să fie la locul de muncă. Când e vot final și ei sunt direct pe la televizoare. Nu mi se pare în regulă lucrul acesta. De ce se întâmplă lucrul acesta? Că nu avem purtător de cuvânt. Atunci când vei avea purtător de cuvânt sau oameni care cu asta se ocupă, pot să te reprezinte. Și tu poți să îți vezi liniștit de treaba ta.
Așa că e un cerc vicios, dar să știi că la generația tânără lucrurile nu mai stau așa. Am întâlnit mulți tineri de 20 de ani, care deja au drept de vot, și care nu știu să îți spună nici cine e primul ministru al României. Și asta ar trebui să ne pună pe gânduri, pentru că noi, politicienii, atunci când facem campanii ne ducem obsesiv spre publicul taliban și nu creștem deloc baza.
Avangarda, podcastul realizat de Ionuț Vulpescu, poate fi vizionat pe canalul
20 Martie 2023, 16:51